Disperarea

Mi-am golit contul de economii pentru un inel de logodna. Cateva zile mai tarziu am facut si propunerea. Din fericire, ea a spus DA.

Acestea se intamplau in octombire 2001. Stateam la calculator in biblioteca facultatii  (nu detineam un PC). Dupa cateva minute luam autobuzul spre locul de munca (nu aveam masina), intrebandu-ma despre viitorul meu si al ei. Dupa job ma indreptam obosit spre casa (stateam in chirie 150$/luna) gandul zburandu-mi incontinuu la ziua de maine.

Ea era in ultimul an, invata bine si avea sanse sa se angajeze intr-un domeniu profitabil (bancar, investii), dar eu aveam sapte restante. Eram disperat.

 

Speculez ca ai avut sau ai sentimente similare.